Dă-mi peştele din clătită!

Nici măcar nu mă gândesc să explic titlul!

Long time no see, guys!

Acum, că au trecut sărbătorile şi veselia, iar casa ţi s-a golit de rudele pe care nici nu ştiai că le ai, e vremea să coborâm de pe norişorul pufos adus de vacanţă la normalitate, la examene, la teste şi la învăţat pe rupte în ultimele zile.

Yeah, primul an la facultate, yupiii! Încă n-am trecut de primul „botez” şi panica îşi croieşte drum încet, dar tot mai sigur spre mintea mea. Nu are rost să-mi aştern lamentările aici, să înşir cârnaţul de motive care mă ţin departe de tot ce e important în acest moment. Attention whore? Da, am o parte care îndeplineşte caracteristicile uneia, dar pe cât posibil, se dezlănţuie doar în jurul prietenilor.

Enough with that!

Cum a fost vacanţaaa? Scurtă, e drept. A mea, cel puţin, a fost destul de încărcată. Ne-am schimbat oraşele, dar sentimentele noastre nu s-au schimbat. Mi-am văzut prietenele, am colindat toate localurile preferate şi am râs ca fraierele. Mi-a fost dor... şi încă-mi este...

Dar totul trebuie să aibă şi un sfârşit. Unul mai dureros ca altul probabil, depinzând de durată, sentimentele depuse, beneficii... Multe lucruri clădesc tristeţea care învăluie sfârşitul. Dar este necesar. Nu a minţit cel care a spus că fiecare sfârşit reprezintă în acelaşi timp şi un nou început. Mai puţin momentul în care e implicată moartea... Atunci e bye bye pentru corp. Ce se întâmpla cu sufletul depinde de la o convingere la alta.

În orice caz, ceva tocmai s-a sfârşit şi încă aştept semnele următorului început. Şi de acum înainte, n-o să-ţi mai atribui golul pe care-l simt în stomac tot timpul, ci o să-l pun pe lipsa mâncării!

Have a nice night, ma bitches! I’ll spend it watching One Piece and thinking about studying.

 

Cosplay

Cosplay vine, pentru cei interesaţi, de la “costume play”, ceea ce bănuiesc că ne dăm cu toţii seama ce semnifică. Nu am încercat niciodată, nu mi-am dat niciodată interesul suficient de mult încât să aflu detalii despre cei care se ocupă cu aşa ceva şi probabil nici nu o să fac vreodată asta. În schimb, îmi place foarte mult să mă benoclez la cosplay-urile unor anime-uri care îmi plac, să compar unele cu altele şi apoi cu personajele originale.

Unele dintre cele mai reuşite mi se par cele pentru Bleach şi pentru Kuroshitsuji. Deşi in my heart primul loc este ocupat de anime-ul One Piece (despre care aş prefera să nu încep să vorbesc dacă vreau să dorm săptămâna asta), am găsit foarte puţine poze reuşite, cu un cosplay care să respecte în totalitate caracteristicile personajului.

Sunt conştientă de cât de greu este, de cât timp este necesar pentru crearea unui costum, unui machiaj, accesoriilor şi armelor şi tot respectul pentru cei care reuşesc să ajungă la o asemănare cu originalul. DAR, cei care pe lângă detaliile costumului propriu-zis, au şi trăsături care să ducă cu gândul la acel anime, la acel personaj, la acea ipostază, aceia sunt pur şi simplu GENIALI !

Vorbeam cu un prieten la telefon şi m-am gândit să caut nişte poze, să-mi scald ochii în ceva drăguţ şi să comentez tot ce nu-mi convine, până îmi sângerează ochii de la atâtea failuri. Da’ de undeeee ? Am găsit un site genial, peste care m-am uitat doar fugitiv ce-i drept, dar care avea printre cele mai reuşite transpuneri din anime în realitate pe care le-am văzut pentru acele personaje. De la îmbrăcăminte, la machiaj, la coafură, la accesorii, la expresivitate, totul minunat !

Eu mi-am scăldat ochii, mi-am bucurat corasonul şi mă pregătesc să mă arunc în pat în următoarele 20 de minute, cu un zâmbet stupid întins pe toată faţa. Ce uşor mă poate binedispune ceva!

În încheiere vă las cu unul din preferaţii mei ^_^

 

Oyasumi, ma bitches, kiss, hugs and candies, for ya all!

Neata! ^_^

Nu cea mai bună în orice caz… Nicio dimineaţă în care te trezeşti pentru a face un lucru, nu e o dimineaţă minunată. Şi cum relaţia mea cu patul este una stabilă şi care implică foarte mult sentiment, mi-e foarte greu să-l părăsesc. Dar asta este…

Acum sunt trează, sorb dintr-o cafea rece şi foarte dulce, mă gandesc la cel mai potrivit loc în care aş putea fuma o ţigară (pe balcon, pe geam sau pe scările blocului). Niciunul nu merge, mi-e lene şi sunt obosită. Şi trebuie să mă pregătesc să plec. Trebuie să mă îmbrac, să mă machiez şi sa-mi dresez animalul viu din cap, până arată acceptabil. Asta o sa dureze şi e destul de tricky.

Aveam aseară, când m-am pus în pat, nişte idei foarte drăguţe pe care aş fi putut să le dezbat aici. Evident că le-am uitat… Şi problema mea existenţială din acest moment, este rolul acestui blog. De ce? Pentru ce ? Şi ce vrea să exprime ?

Until eu ma gândesc la asta, vă las cu Linkin Park - Castle of glass .

Kisses, hugs and candies ^_^