Nici măcar nu mă gândesc să
explic titlul!
Long time no see, guys!
Acum, că au trecut sărbătorile
şi veselia, iar casa ţi s-a golit de rudele pe care nici nu ştiai că le ai, e
vremea să coborâm de pe norişorul pufos adus de vacanţă la normalitate, la
examene, la teste şi la învăţat pe rupte în ultimele zile.
Yeah, primul an la facultate,
yupiii! Încă n-am trecut de primul „botez” şi panica îşi croieşte drum încet,
dar tot mai sigur spre mintea mea. Nu are rost să-mi aştern lamentările aici,
să înşir cârnaţul de motive care mă ţin departe de tot ce e important în acest
moment. Attention whore? Da, am o parte care îndeplineşte caracteristicile
uneia, dar pe cât posibil, se dezlănţuie doar în jurul prietenilor.
Enough with that!
Cum a fost vacanţaaa? Scurtă,
e drept. A mea, cel puţin, a fost destul de încărcată. Ne-am schimbat oraşele,
dar sentimentele noastre nu s-au schimbat. Mi-am văzut prietenele, am colindat
toate localurile preferate şi am râs ca fraierele. Mi-a fost dor... şi încă-mi
este...
Dar totul trebuie să aibă şi
un sfârşit. Unul mai dureros ca altul probabil, depinzând de durată,
sentimentele depuse, beneficii... Multe lucruri clădesc tristeţea care învăluie
sfârşitul. Dar este necesar. Nu a minţit cel care a spus că fiecare sfârşit
reprezintă în acelaşi timp şi un nou început. Mai puţin momentul în care e
implicată moartea... Atunci e bye bye pentru corp. Ce se întâmpla cu sufletul
depinde de la o convingere la alta.
În orice caz, ceva tocmai s-a
sfârşit şi încă aştept semnele următorului început. Şi de acum înainte, n-o
să-ţi mai atribui golul pe care-l simt în stomac tot timpul, ci o să-l pun pe lipsa
mâncării!
Have a nice night, ma bitches!
I’ll spend it watching One Piece and thinking about studying.
