vineri, 8 aprilie 2011

Cine nu ştie înota?

De ziua verişoarei mele, am fost invitată la o “pool party”. Puştoaica tocmai a împlinit 9 ani şi şi-a chemat toţi colegii, după cum e obiceiul în clasa lor. Astfel am sfârşit eu, copil cu vreo 2 capete mai înaltă decât ei, într-o gloată de fix 18 plozi.
Mă aşteptam la o nebunie totală, la gălăgie, la o adunătură de pişcoţi de pe care nu ai voie să-ţi iei ochii de frică să nu se înece. Dar spre uimirea unchiului meu şi a mea, doar vreo 2 sau 3 nu se prea aveau cu menţinutul la suprafaţă. Asta ne-a scutit de multe probleme.
Mă gândeam că va fi ceva interesant, dar sincer, nu mă aşteptam să fiu aşa de băgată în seamă. Şi nici să fie aşa de ascultători copiii. Niciunul n-a comentat, nimeni n-a stricat nimic, nu s-au lovit şi s-au distrat tot timpul cât au fost acolo. Ce drăguţ, aşa-i?
Mi-a plăcut şi m-am distrat odata cu ei. M-am dat de 2 ori pe tobogan cu o puştoaică şi am înghiţit mai multă apă decât ea. Şi da, ştiu să înot. Problema a fost că am uitat să-mi ţin respiraţia, sau să mă gândesc măcar la faptul că nu mă voi opri deasupra apei. Eh, soarta! A doua oară am fost puţin mai atentă. N-am înghiţit nimic atunci!
Era şi un fel de vârtej, care te făcea să te învârţi în jurul unei platforme rotunde, sau orice ar fi fost aia. Tâmpenia aia mi-a plăcut mult. La un moment, s-au agăţat vreo 5 puştoaice de mine şi-mi urlau în ureche. Cred că am şi învineţit câteva, dar nu pentru că le-aş fi lovit. Doar că încercam să le ţin pe toate la suprafaţă, şi să evit marginile bazinului de care le puteam izbi. A fost fără intenţie şi dacă au vreo urmă de la mine, îmi cer scuze. Dar şi lor le-a plăcut! Chiar mai mult decât mie.

Mi-a fost dor de apă! Îmi place să înot, să simt valurile, să lenevesc în apă. După ce am învăţat să înot, mă bălăceam atât de mult încât toată noaptea simţeau valurile lovindu-se de mine şi plimbându-mă dintr-o parte în altă. Chiar şi acum, după doar câteva ore, simt că mă clatin. Voi nu aveţi senzaţii de genul?
Un lucru care nu mi-a ieşit niciodată şi care probabil nici nu-mi va ieşi, e să sar cap. Mă fascinează persoanele care pot. Şi cele care pot înota pe fundul bazinului. E un mister total pentru mine cum reuşesc. Aveţi vreun pont de vânzare? Aş fi curioasă să închiriez unul.













Apropo, aţi observat reapariţia diacriticelor, nu? Ştiu că nu.

5 comentarii:

  1. 1. Cred că ai putea să înveţi şi tu misterele înotatului. Încearcă!
    2. Eu una mă bucur pentru puşti că au fost cuminţi. Nu vreau să mă gândesc ce ar fi păţit altfel...
    3. Sper că diacriticele să nu dispară din nou.
    Te-am lăsat. Te-am pupat. Am plecaaat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Yeah, daca nu ma inec intai.
    Nu's asa monstru cum ma crezi. In adancurile mele sunt pasnica si calma, timida, ca o papadie, gingasa ca o pana. Da, pe dreaq. Ar fi plecat marcati si n-ar fi indraznit sa mai scoata un cuvant neintrebati. Educare pe gratis, ar trebui sa zica multam.
    Depinde cat de mt il tine memoria pe Bilut... Acum sunt departe... prea departe...
    Lasa-ma. Pupa-ma. Pleaaaca!

    RăspundețiȘtergere
  3. posteaza si tu convorbiri de genu :))

    RăspundețiȘtergere
  4. te rog eu frumos da si mie un click pe "URMARIRE" in partea dreapta.....ca sa refac prietenii vechi:P

    RăspundețiȘtergere